23

Sunt cateva lucruri care m-au uimit cu adevarat in viata. Genul de lucruri despre care ar scrie Eliade, chestie care nu doar ma mira, ci ma si sperie intro mica masura…

1. Cum am reusit eu la 4 ani sa ajung cu bine acasa de la un loc cu floarea-soarelui unde ma dusese bunica sa sape. Eram cat lanul de grau prin care am trecut de inalta. Doar eu, Codita si un vant care ma speria teribil pentru ca facea lanul sa geama. Mai tin minte ca am cantat tot drumul ca sa nu mai aud fosnetul spicelor. Asta pentru ca trebuia sa vina mama sa ma vada – cum puteam eu sa nu fiu acasa cand venea mama sa ma vada? Nici nu i-am spus bunicii ca plec…

2. Cum pot copiii sa moara?…

3. “Ne-ati dat puterea,

Ne-ati dat speranta

De a fi-mpreuna mereu!”

Nu stiu cum se face ca melodia asta o aud de cate ori vreau/am nevoie s-o aud!

4. Fata cu mainile mari. Pentru cine a citit “Zbor deasupra unui cuib de cuci” in varianta de Polirom nu va atat de greu sa ma inteleaga : fata mi-a adus aminte de poza de pe coperta. Nu era extrem de interesanta in rest. Dar avea mainile alea pe care nu reusesc sa mi le scot din minte. Cateodata ma uit la stanga mea (dreapta iese automat din discutie) si incerc sa compar in minte. Dar nu pot. Fata aia putea sa sprijine lumea. Oare ea stie?

5. Ieri mi-am adus aminte : l-am intalnit odata pe Dumnezeu. Era pe scari, in Floreasca, mi-a cerut o tigara. Imbracat intro pijama clasica de om batran (chestie careia nu i-am dat importanta de cuviinta la momentul respectiv), avea un picior bandajat si vocea ragusita. Nu mai tin minte ce mi-a spus. Parca mi-a zis ca o sa ne omoare intro zi chestiile alea (referindu-se la tigari). A mai zis ceva. Am plecat sa-mi iau un ness si nu mai era acolo…

6. Dolce fare niente. Probabil nu se scrie asa, dar cred ca s-a inteles la ce ma refer.

P.S. : A fost bine…