Astenii de primăvară

Azi simt totul străin.

Afară e frumos, e un soare molcom de sfârşit de martie şi eu mă simt de parcă ar ninge.

În excesul meu de zel, am găsit câteva explicaţii plauzibile (care nu-mi rezolvă deloc problema):

1.  Sunt teribil de plictisită de starea mea de nonşalanţă pentru orice.

2. PMS.

3. E ceva putred în Danemarca.

În condiţiile în care nu găsesc nicio soluţie care să-mi convină, o să fac o cură intensivă de filme (care să mă dispere atât de mult, încât să reacţionez în vreun fel).

Atât. Ce neinteresant.