The day after

Ok, s-a dus : inca o zi de nastere pe care o s-o uit foarte ushor!

N-a fost chiar atat de rau pe cat ma asteptam. Decat eu, Eddie si Danny (intrun final) . Mai bine asa. Cred. In orice caz, am ras prea mult ca sa pot afirma acum ca nu m-am distrat.

Evidentele sms-uri de “La multi ani!” au inceput sa curga  de pe la 01:00 a.m. si am fost toata ziua bombardata de texte gen “Sanatate, fericire, etc”. Sta cineva sa citeasca un mesaj care incepe asa? Eu, nu! Apreciez gestul cantitativ, nu calitativ! Adica, ok, s-a deranjat sa chestuie 7 centi pe curu’ meu (sau 3 dak e in Campus), dar mai mult ce pot spune? Putine sunt mesajele care merita citite pana la capat. Se prinde omu’ de ce vrea sa spuna autoru’ dupa cum incepe.

Exemplu :

“Am o latnica platnica ghioscovatnica cu 5 latnicele platnicele chioscovatnicele. Si far-acea latnica platnica ghioscovatnica nimic nu se poate latnici. Ghici ce e. La multi ani! “

Bestial mesaj! Habar n-am raspunsul la ghicitoare, dar macar m-a facut sa citesc mesajul pana la capat. Chestie care inseamna ceva, avand in vedere ca eu de obicei ma uit la primele cuvinte dintr-un mesaj, apoi la autor si ies din Inbox.

Pe de alta parte, sunt mesajele de la oameni de care nu ai mai auzit de multa vreme. Genul de mesaj care te socheaza si te face sa-l citesti pana la capat doar pentru ca nu-ti poti stapani uimirea : “De unde are nr meu de tel?”/”Chiar!!! X-ulescu! De cand nu l-am mai vazut!”.

Mai sunt si penibilitatile alea de mesaje trimise prea tarziu, care te surprind si nu au scuza ca “era reteaua ocupata”. Alea ma amuza.

“La multi ani ink o data! Sunt cel mai penibil din prietenii tai! Nici nu stiu cum am putut uita!”

Come on!

Categoria de persoane care afla de la altii se incadreaza perfect aici. Trimit tipicele mesaje cu pretentia de “a fi ultimii care iti spun la multi ani”. BLA!

All in all, nu a fost rau ieri! E bine sa nu-ti faci prea multe asteptari, orice lucru bun e superb!

So far…

Wow, a venit si ziua asta…:((

Parti bune : mi-am permis sa ma trezesc la 12:00!

Parti proaste : the day isn’t over!

Sincer acum, ce ar trebui sa fac ca sa ma simt bine? Ma dispera ideea ca ar trebui sa fiu fericita, sa am un ranjet cretin  pe fata toata ziua si sa fac cinste prietenilor. Iar eu nu sunt nici pe departe fericita, chestie esentiala pe ordinea de zi. Cat de partea cu cinstea…

Ar trebui sa faca cineva un ghid “Ce sa faci de ziua ta ca sa te simti bine!”. Chiar l-as cumpara! As fi prea curioasa sa vad ce ar putea scrie cineva intro asa carte la capitolul “Oameni care nu accepta usor schimbarile (mai ales temporale)”.

Ce face omu’ de 21 de ani?

Azi am 20. Decat azi. Deci (dupa o logica putin gandita si deloc inteligenta) maine e ziua mea. Si (aproape) singura intrebare care ma chinuie acum e “Ce face omu’ de 21 de ani?”. Asta ca sa am si eu un hint inainte sa ma dau cu capul de tristul adevar pe care nu sunt gata sa-l accept inca, si anume : exact ce a facut si cu un an inainte la 20…

De fapt, nu! Este fizic imposibil sa fac ce am facut acum un an – de 20 de ani am tras un chef trist si extrem de plictisitor pentru mine! Of course, my high expectations were completely crushed cand am vazut ca nu cunosc mai mult de jumate din cei prezenti. Si hai sa recunostem, nu e frumos sa vina la tine invitatii tai si sa te intrebe “Buna! Tu cine esti?”!

Motiv pentru care anul asta am decis sa-mi cheltui banii pe haine, in loc de asteptari. Stiu, decizie tatol infantila, da’ macar o sa se vada mai tarziu ceva.